Trecerea în eternitate a sculptorului Tudor Cataraga

Data: 27 Dec, 2010 / Categoria: Evenimente / Vizualizari: 2594 / Comentarii: 1



Corpul neînsufleţit al sculptorului Tudor Cataraga şi cel al soţiei sale, Dora Cataraga, va fi depus, Miercuri, 29 decembrie 2010, la Catedrala Sfânta Teodora de la Sihla. Astfel încat toţi cei care i-au cunoscut să poată să-şi i-a rămas bun de la ei. Funeraliile soţilor Cataraga, vor începe, la catedrală, Joi, ora 10:00, urmând, să se desfăşoare la Cimitirul Central din strada Armenească, Chişinău.








S C U L P T U R Ă
Prefaţă de Oana Tănase
Editura Arc, 2003
ISBN: 9975-61-268-7
Albume, cataloage. - 56 pag.





Actualizat:

Fără să se desprindă brutal de ordinea vizuală a modernităţii tîrzii şi de magia modelajului figurativ, Tudor Cataraga a continuat în cei 25 ani de creaţie să asocieze tratării figurative elemente metaforice, simbolice, operând astfel o transfigurare poetico-subiectivă a realului.

Oana Tănase,
critic de arte


Tudor CATARAGA - Curriculum Vitae



Oana Tănase,
critic de artă, Bucureşti

Tudor Cataraga, sculptură


Pentru peisajul artistic al Republicii Moldova, anul 1986 este reperul unei sănătoase şi îndelung aşteptate mutaţii în ordinea gîndirii plastice. O viziune, poate chiar un sistem stilistic distinct, vine să zdruncine/ să altereze benefic ceea ce numim „moştenirea social-realistă". Şi, în mod surprinzător probabil, fermentului noutăţii îi aflăm explicaţia prin revenirea în Chişinău a tinerilor absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt artistic superior nu din Occident, ci din Moscova, Leningrad (azi Sankt Petersburg), Kiev, Mensk.

În biografia artistică a lui Tudor Cataraga, anul 1987 marchează debutul într-o expoziţie de grup organizată la Centrul „Manege" din Leningrad. Construcţia carierei artistului a cunoscut salturi geografice mari şi trasee ce se suprapun însuşi revirimentului contextului artistic din Republica Moldova.

Fără să se desprindă brutal de ordinea vizuală a modernităţii târzii şi de magia modelajului figurativ, Tudor Cataraga a continuat în cei 15 ani de creaţie să
asocieze tratării figurative elemente metaforice, simbolice, operând astfel o transfigurare poetico-subiectivă a realului. A convocat în liniştea dinamică a atelierului sau a taberelor de sculptură materiale dintre cele mai diverse, de la lemn, piatră, teracotă la marmură şi metal, optând adeseori pentru un dialog insolit, provocator al materiilor. Atent cercetător al istoriei sculpturii şi al operei brâncuşiene, a recuperat şi filtrat sugestii din arta arhaică exotică sau autohtonă şi din sculptura populară.

Propun ca primă descifrare a repertoriului de forme ale artistului două monumente: Monumentul lui Ion Dumeniuc, Îngerul de veghe (piatră, 1995, Cimitirul Central Ortodox, Chişinău) şi Mihai Eminescu (bronz, 1996, Piaţa Teatrului Naţional „Mihai Eminescu"), ambele argumente vizuale ale unei identităţi spirituale şi istorice precise.

Primul dintre acestea este definitoriu pentru respiraţia sacerdotală, cultică, ce traversează vocabularul sculptorului. Putem înscrie proiectul Îngerul de veghe, a cărui primă variantă în teracotă, de dimensiuni reduse, a fost realizată în 1990, într-o familie de forme: Rugă (metal, 1991) şi Sunetul tristeţii (teracotă, 1992). „Simplitatea ca o complexitate rezolvată" (Brâncuşi) este cu siguranţă o cheie a lecturii şi, mai mult, volumul închis, monolitic, desenul oval al capului înclinat, stilizarea ochilor închişi (ce trimit spre Muzele adormite ale sculptorului român, spre bivalenţa simbolică „nevăzător-atoatevăzător") – toate acestea mărturisesc căutarea unei purităţi formale printr-un respect discret faţă de limbajul brâncuşian. Propunerea unui acelaşi nucleu energetic obţinut prin epurarea detaliilor, a accidentelor retorice, prin austeritatea sintaxei formale este simptomatică şi pentru o serie de lucrări de mici dimensiuni – Arheologie (bronz, piatră, 1990); Cuget (bronz, 1991); Sihastru enigmatic (metal, 1991); Idol (bronz, 1992), materialul dictând însă rezolvări diferite ale suprafeţei.

Dincolo de ampla serie de portrete ale unor personalităţi, în care respectă datele fizionomice şi comportamentale ale modelului, pentru comanda monumentului Mihai Eminescu, Cataraga memorează doar principiile abstracţiei, imaginând figura unui poet naţional mai degrabă „cosmic". Mult mai actual ca expresie vizuală, sculptorul îşi ia libertatea să se joace cu datele volumetrice şi desenează o reţea ritmică ce concentrează figura/ nucleu simbolic, fără însă să agite spaţiul, ci, dimpotrivă, hieratizîndu-l. Această a doua direcţie de cercetare a lui Cataraga, cu articulaţii ale formulelor neoexpresioniste, poate fi identificată printr-o serie de lucrări experimentale ale ultimilor ani: Femeia-arbaletă (bronz, lemn, 1994); Om-pasăre (bronz, granit, 1994); Maternitate (bronz, granit, 1998).

Consecvent unei cercetări pornind de la deductiv la inductiv, fără a opera o ruptură în propriul traseu, interesul sculptorului alunecă treptat spre arhitectura formei, spre constructivism. Ab­stractizarea, jocul combinatoriu al modulilor geometrici mărturisesc fascinaţia asamblajului şi a bogăţiei raportului întreg-detaliu: Geneză (lemn, metal, 2000); Capodoperă (lemn, metal, 2000).

Aflat în plină maturitate artistică, Tudor Cataraga are energia şi gestul sigur al sculptorului atent-cercetător, iar prietenia cu artiştii din România îl invită oricînd cu respect să participe la taberele de sculptură în aer liber, aducînd lucrările lui mai aproape. Forţa sa de a sintetiza şi prelucra vizual datele imaginarului contemporan îl recomandă în peisajul artistic european şi internaţional.

*****

Oana Tanase,
art critic, Bucureşti

Tudor Cataraga, sculpture



In the Moldovan artistic context, the year 1986 marked the beginning of important and long-awaited changes in the world of plastic arts. New visions and, more than that, a distinct stylistic system emerged, transforming in a dramatic way what we call "our legacy of socialist realism". It may seem surprising, but this outburst of new trends was provoked by the return to Chisinau of young painters who made their studies not in Western art schools, but in Moscow, Saint Petersburg, Kiev, or Mensk.

In the artistic biography of Tudor Cataraga, the year 1987 was the year of his debut in a group art exhibition at the Manege Centre in Saint Petersburg. His artistic career was marked by important geographical leaps and turns, based on the important switches of the artistic context in the Republic of Moldova.

Without detaching himself from the visual range of the late modernism and from the magic of figurative sculpture, during the 15 years of his artistic career Tudor Cataraga continued to associate metaphoric and symbolic elements to his figurative vision, thus operating a poetic and subjective transfiguration of the reality. In the dynamic silence of his studio and at sculpture workshops he assembled an astonishing variety of materials, from wood, stone, baked clay to metal and marble, choosing, very often, an unusual and provocative dialogue of these materials. A careful researcher of the history of sculpture and of Brancusi works, he has been extremely successful in gathering and filtering suggestions found in the exotic and domestic archaic art and in the old rustic sculpture.

As a starting point for the understanding of the artist's repertory of shapes, I would suggest two monuments: Monument to Ion Dumeniuc, The Guarding Angel (stone, 1995, Central Orthodox Cemetery, Chisinau) and Mihai Eminescu (bronze,1996, square of the "Mihai Eminescu" National Theatre), both of them representing visual arguments of a precise spiritual and historical identity.

The first monument is characteristic for the religious, spiritual aspect, always present in the sculptor's work. We can place the Guarding Angel project, first executed in baked clay and in a smaller form in 1990, into a larger family of works: Prayer (metal, 1991) and Sound of Sadness (baked clay, 1992). The "simplicity as a resolved complexity" (Brancusi) is an important key for the understanding of these works. More than that: the hermetic, monolithic volume, the round shape of the leaning head, the stylization of closed eyes (reminiscent of the Sleeping Muse of the Romanian sculptor and of the symbolic bivalence "blind - all-seeing") -all of these are proof of the search for formal purity through a discreet respect for the language of Brancusi. The choice of a similar energetic nucleus, obtained through the purge of details and of rhetorical accidents, through the austerity of the formal syntax, is symptomatic for another series of small size works: Archaeology (bronze, stone, 1990), Thought (bronze, 1991), Enigmatic Hermit (metal, 1991), Idol (bronze, 1992), in which the material imposes a different treatment of surfaces?

Contrary to the ample series of portraits of various personalities, where the artist focuses on the physical resemblance and on the psychological characteristics of the model, for the monument to Mihai Eminescu, Tudor Cataraga selects only abstract principles, imagining a "cosmic" portrait of the national genius. Far more modern in visual expression, the sculptor is now free to play with three-dimensional elements and he conceives a rhythmical network that concentrates in the poet's figure /symbolic nucleus, without stirring the space, but comprimating. This second direction of his research, his playing with neo-expressionist forms can be seen in a series of his recent experimental works: The Woman-Crossbow (bronze, wood, 1994), The Man-Bird (bronze, granite, 1994), Motherhood (bronze, granite, 1998).

Tenacious in his research leading him from deductive to inductive thinking, without any disruption from his way, the sculptor's interest is gradually sliding to architectural constructions, and constructivism. The ever more pregnant abstract trend, the play with geometrical modules epitomise his fascination with the assemblage and with the rich relation "entity-detail": Genesis (wood, metal, 2000), Masterpiece (wood, metal, 2000).Tudor Cataraga, in his full artistic maturity, has the energy and the firm gesture of a inquisitive and attentive sculptor, and his friendship with Romanian artists gives us the chance to discover his works during sculpture workshops in the open air. His force and ability to visually synthesize and transform the modern imagination are his strengths in the European and international artistic fields.

*****

Artistul basarabean, cu aripi întinse în timp şi în spaţiu, este un căutător de modele, de experienţe, şi în acelaşi timp un căutător de sine. Fiindcă, vorbind despre alţii, creînd în amintirea, în memoria, în felul celor vechi, el se autodesconspiră. Prin aceasta, Tudor Cataraga este un artist complex...

În [...] lucrările de sculptură [...] se vede [...] o pendulare, o alternanţă, o oscilaţie continuă între forme arhetipale, străvechi, din civilizaţia cretană, să spunem, sau din civilizaţia preromană: figuri simple care simplifică înfăţişarea umană. Figuri cărora li se conferă un nimb simbolic, alegoric. Deci, pendulează între acestea şi forme mai mult sau mai puţin moderne. Opera cea mai importantă a artistului rămîne însă o statuie de la Chişinău, a lui Eminescu, care diferă de toate statuile de acest gen, în sensul că nu porneşte de la imaginea reală şi nu o absolutizează, nu o mitizează, ci o interpretează făcînd din Eminescu un fel de personalitate planetară. Personalitate care întruneşte elemente de fizionomie, de caracterologie, de spiritualitate romantică şi în acelaşi timp îşi asumă elemente de tehnică sculpturală modernă.

Acad. Constantin Ciopraga

*****

Cele două tehnici de exprimare plastică şi-au definit complementaritatea. Pictura mizează pe armonie, sculptura pe proporţii şi amândouă aspiră spre desăvârşirea ideii.În fond, multe dintre compoziţiile sculpturale semnate de Tudor Cataraga, atinse de patina bronzului sau şlefuite cu grijă, îngăduie efecte de culoare remarcabile. Fie că aparţin unui orizont spiritual desprins dintr-o polisemantică arhaitate (unele figuri ţin de simbolistica perioadei paleolitice), fie că se ataşează limbajului plastic modern printr-o demateriali¬zare a volumului astfel încât golurile să sugereze potenţialitatea unor dezvoltări posibile, sculpturile reliefează o bună ştiinţă a modelajului şi un fel distinct de a organiza materia. Ceea ce trebuie remarcat vizează predispoziţia artistului spre limbajul modern, înţelegând prin aceasta sugestie maximă, abandonarea parţială a detaliului irelevant şi aspiraţia către sinteza plastică. Totodată, pare vizibil traiectul estetic al sculptorului în direcţia redescoperirii artei primitive, ale cărei soluţii uimesc şi intrigă prin atingerea genuinului şi a simbolicului.

Tudor Cataraga are capacitatea de a povesti cu un anume farmec în pictura narativă, însuşirea de a glosa muzical în relaţie cu pictura abstractă şi toate acestea se regăsesc în expresia concentrată a sculpturii. Sintaxa artei volumului include elemente de recunoaştere ale unui talent în căutare de sine.

Feţele lui Ianus privesc, în cazul său, deşi paradoxal, în aceeaşi direcţie.

Dr. Valentin Ciucă,
critic de artă, Iaşi

*****
ÎNMORMÎNTAREA


Sculptorul Tudor Cataraga şi soţia sa au murit într-un grav accident rutier


Sculptorul Tudor Cataraga şi soţia sa Dora Cataraga au murit acum câteva ore într-un grav accident rutier, produs pe Traseul Chişinău-Leuşeni. Automobilul în care se aflau cei doi, a intrat într-un camion, după care s-a răsturnat într-un şanţ de la marginea drumului. Camionul, care presăra material antiderapant pe carosabil, aparţinea Societăţii pe Acţiuni " Drumuri". Potrivit Politiei Rutiere, accidentul s-a produs din cauza vitezei sporite şi a carosabilului umed, iar vinovat de acesta se face şoferul automobilului. La faţa locului a venit şi ambulanţa, iar medicii au constatat decesul celor doi. Sculptorul Tudor Cataraga este autorul Monumentului Libertăţii, dedicat evenimentelor din 7 aprilie 2009.

Sursa: www.protv.md, 27.12.2010 19:00



Un grav accident rutier a luat în această după amiază viaţa sculptorului Tudor Cataraga şi a soţiei sale. Maşina în care se aflau cei doi a derapat, a întrat într-un camion şi a ajuns într-un şanţ. Accidentul s-a produs pe traseul Chişinău-Leuşeni. Tudor Cataraga este autorul monumentului Libertăţii dedicat victimelor de la 7 aprilie, care urma să fie instalat în faţa Parlamentului.

Potrivit poliţiei, automobilul de marca Renault Megane se deplasa cu viteză mare. În maşină se aflau Tudor Cataraga şi soţia acestuia.

În urma impactului, maşina a fost aruncată într-un şanţ de pe partea opusă a şoselei. Sculptorul şi soţia sa au murit pe loc.

Camionul de care s-a izbit maşina celor doi soţi aparţine intreprinderii SA Drumuri Nisporeni şi se deplasa pe traseu, urmând să presoare material antiderapant. Şoferul camionului povesteşte că nu a avut cum să evite impactul.

Un muncitor aflat în camion a ajuns la spitalul din Nisporeni cu fractura mâinii. Poliţia presupune că accidentul s-a produs din cauza excesului de viteză, dar şi a condiţiilor meteo nefavorabile. Meteorologii atenţionează că în această noapte va continua să ningă abundent, iar pe străzi se va forma gheţuş.



Print | RSS

Comentarii: 1



1. | 29 Dec 2010 - 11:20
Să-i fie ţărâna uşoară, Dumnezeu să-l odihnească !

Adauga comentariu



Introduceţi codul de control
Security Image   





  • Să se refere doar la articolul la care postează
  • Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
  • Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile cu limbaj neadecvat sau obscen!
  • Autorul comentariului este singurul responsabil (juridic) pentru conţinutul acestuia