Gheorghe OPREA: INFINITURI

Data: 1 Mar, 2011 / Categoria: arhiva-proiectelor / Vizualizari: 2347 / Comentarii: 0



Gheorghe OPREA: INFINITURIexpoziţie personală
perioada: Martie 24 - 10 Aprilie, 2011
organizator: Uniunea Artiştilor Plastici din RM
vernisaj: 24 Martie 2011, ora 15:00
locaţie: Centrul Expoziţional Constantin Brâncuşi


Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 3, Chişinău
Program: 10:00-18:00. Luni închis
harta Centrul Expoziţional Constantin Brâncuşi

Invitaţie
Poster
Lista lucrărilor
Curriculum Vitae
Pagina personală



Gheorghe Oprea: Infinituri


Artistul plastic Gheorghe Oprea se dovedeşte versatil sub rezerva împlinirii în aspectul creaţiei plastice. Dar, totodată, a învederat ambiţiozitatea de a fi pictor fruntaş. Demult, a pornit din Târnova natală şi la un moment dat a conştientizat că vocaţia sa nu este să se lase mânat de condiţiile existenţiale, ci să devină artist. Astfel parcurge treptele şcolirii, începând cu Unversitatea Populară de Arte din Moscova, prin corespondenţă, continuând la alte instituţii de învăţământ şi ajunge să ia lecţii direct de la maeştri de referinţă: Ada Zevin şi Mihai Grecu.

Debutează cu lucrări în aşa-zisa cheie realistă. Imanent angajării în calitate de muzeograf la Muzeul Naţional de Artă al Moldovei urmăreşte nemijlocit, cu atenţie evoluţia artelor indigene şi treptat-treptat intuieşte că cheia succesului personal rezidă în a stăpâni gramatica formalizării limbajului plastic. A încercat pe multiple direcţii. În anii 1990 realizează sculptură şi lucrări-obiect, se familiarizează cu tehnici şi procedee, preponderent din apanajul curentului noul realism, precum sunt aplicaţia, colajul, melanj de procedee tehnice, citarea unor motive populare şi uzitarea a varii materiale netradiţionale.

La zi, emergenţa plasticianului l-a adus la limanul abstracţiei geometrice. Îndărătul oricărei lucrări, de fapt, se decodifică un travaliu lung, meticulos, inspirat din teme ale realităţii tangibile.
Toposul personal al artistului pentru variile sale forme de configurare a lucrărilor se relevă prin a fi pus drept piatră unghiulară preocuparea pentru valorificarea potenţialului comportat de coloristică. Culoarea plină, valorile şi rezonanţele acesteia sunt constanta de care este cramponat artistul întru a realiza stări de tensiuni şi armonii. De regulă, în ciuda rigorilor artei contemporane, care a repudiat orice tradiţii din trecut, pictorul este axat să construiască ţinute cromatice conform tradiţiilor fie urmând arta arhaică, cea populară, fie cea clasică autohtonă sau universală.

Astfel, dacă la mijlocul anilor 1980 îl aflăm citând motive şi forme de exprimare din creaţia populară (care, de altfel, era în consonanţă deplină cu preocuparea pasională pentru colecţionarea mostrelor de unelte şi produse din creaţia populară), la zi, aceleaşi motive ca de exemplu cuptor, sobă, vatră rămân doar imbold pentru recompunerea plastică a acestora în lucrări ce satisfac rigorile artei contemporane. Pe acest vector a evoluat până la a interpreta original, cum este cazul unei capodopere personale a plasticianului – lucrarea Emergenţă (2011).

Din alt unghi de vedere, îndeletnicirea de a colecţiona obiecte de artă populară este complementată cu interese deosebite pentru numismatică, icoane şi creaţii ale unor plasticieni din trecut atât autohtoni, cât şi din cadrul altor culturi.

O altă faţetă a personalităţii dânsului o constituie faptul de a se fi produs în calitate de organizator al procesului creator contemporan cum este cazul de a fi fost curator la concursul de artă contemporană: Dumnezeu, Omul şi Natura, precum şi de a fi susţinut desfăşurarea Concursului de artă contemporană şi critică de artă pentru decernarea Premiului Moisei Gamburd, dar, mai ales, de a fi panotatorul a nenumărate expoziţii reprezentative şi personale. În particular, artistul-muzeograf identifică măsura de a răspunde plenar exigenţelor – corespunzător – personale ale diferitor creatori. Bunăoară, Ilie Bogdesco şi Mihai Grecu. Mai mult chiar, a obţinut deplina încredere şi elogiile acestora.

Aşa se face că prin efortul dânsului o parte considerabilă din opera membrilor Uniunii Artiştilor Plastici de ieri şi de azi a fost pusă în valoare în metropolă – prin expoziţii ambulante –, în nenumărate localităţi din Republica Moldova şi peste hotare.

În concluzie, componenta forte a pictorului nu este alta decât pictura. La zi, face proba unei evoluţii indubitabil ascendente.

Negreşit, la o eventuală reîntâlnire cu opera dânsului – la o personală, rămâne iminentă posibilitatea de a constata că în urmă va rămâne versatilitatea, aici ineluctabilă jocului de a exprima plastic ceia ce poate însemna infinitul, şi, această unitate încă la plural – Infinituri, cum este genericul expoziţiei de azi. Lansăm predicţia unei posibile evoluţii, de exemplu, pe tărâmul artei combinatorii a lui Leibniz eşafodată pe pe trei entităţi infinitul, continuul şi limita este loc nemărginit întru afirmarea emergenţei Eu-lui personal al lui Gheorghe Oprea.

Tudor Braga
22 Martie 2011

Comentarii: 0


Adauga comentariu



Introduceţi codul de control
Security Image   





  • Să se refere doar la articolul la care postează
  • Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor
  • Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile cu limbaj neadecvat sau obscen!
  • Autorul comentariului este singurul responsabil (juridic) pentru conţinutul acestuia