Organizaţia Artiştilor Plastici Profesionişti din Basarabia a fost fondată, în anul 1903, din iniţiativa lui Vladimir Okuşko, Pavel Piskarev, Eugenia Maleşevsky, Vasile Blinov.

Primul preşedinte al acestei organizaţii a fost Vasile Blinov. Plasticienii se realizau creator, de regulă, desfăşurînd şi activitate didactică. Pînă în anul 1918 au fost organizate cinci expoziţii de artă plastică. Alături de profesioniştii consacraţi erau admişi să-şi expună lucrările şi cei mai talentaţi discipoli ai acestora.

În acea perioadă s-au afirmat tinerii artişti plastici Lia Arionescu, August Baillayre şi Alexandru Plămădeală. De altfel, cei din urmă s-au afirmat ca înainte-mergători în cadrul unor mişcări artistice care se produceau la Moscova, Petersburg şi în alte centre culturale din Imperiul Rus, alături de personalităţi precum Kasimir Malevici, Vladimir Tatlin, Natalia Gonciarova, Mihail Larionov.

În martie 1918, Şneer Cogan, în calitatea sa de comisar de expoziţie, a anunţat în presa scrisă, despre faptul că s-a convenit cu autorităţile privitor la organizarea unei expoziţii de creatie a plasticienilor autohtoni, precum şi de lucrări din colecţii private din Basarabia, urmînd să se inaugureze la Chişinău o pinacotecă. În luna mai a aceluiaşi an, expoziţia s-a produs, însă scopul anunţat anterior – organizarea pinacotecii la Chişinău – nu a fost atints.

În anul 1921, breasla artiştilor plastici a fost reorganizată sub genericul Societatea de Arte Frumoase din Basarabia (supranumită şi Societatea Belle-Arte din Basarabia).

Asemenea organizaţiilor profesioniste similare din alte ţări, Societatea de Arte Frumoase din Basarabia, şi-a asumat un program vast de susţinere a procesului creator contemporan, de conexiune a învăţămîntului artistic la procesul creator, de valorificare a Patrimoniului artistic, inclisiv crearea unui muzeu de arte plastice, dar şi conservarea in situ a monumentelor cu valoare artistică şi istorică, de valorificarea prin produse tipărite şi conferinţe a valorilor artistice. Aici, Şcoala Municipală de Desen, odata cu venirea în fruntea institutiei a lui Alexandru Plămădeală, la 1 martie 1919, în colaborare cu August Baillayre şi Şneer Cogan, este transformată în Şcoala de Arte Frumoase, care s-a impus ca centru al culturii basarabene. Efervescenţa vieții culturale de la Chişinău a fost recunoscută şi prin invitarea plasticienilor basarabeni să expună la Ateneul din Bucureşti. Aceştia au avut un succes deosebit. Lucrări semnate de August Baillayre, Lia Arionescu, Şneer Cogan, Alexandru Plămădeală, Mihail Saharov, au fost achizitionate în colecţia Statului (azi Muzeul Naţional de Artă al României).

Societatea de Arte Frumoase a fost urmată de un şir de alte asociaţii ale artiştilor profesionişti. Totuşi, prima s-a impus, prin realizările sale, ca fiind cea mai viabilă. Ea a organizat unsprezece expoziţii pînă în anul 1940, a creat Pinacoteca Municipală Chişinău (1939), a organizat un şir de expoziţii reprezentative, inclusiv ampla personală a lui Nicolae Grigorescu (1939), a contribuit mult la organizarea unor concursuri în scopul creării unei galerii de monumente comemorative în Basarabia şi peste hotarele ei, de exemplu, monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt la Chişinău (1928), al poetului Alexei Mateevici (1934), cel al enciclopedistului B. P. Hasdeu (1939), al medicului Toma Ciorba (1939).

Raptul Basarabiei din 1940 s-a reflectat asupra artiştilor plastici astfel: în octombrie au fost admişi pentru a fi luaţi la evidenţă 154 de plasticieni – cu studii speciale în toate centrele culturale europene cu palmaresuri deosebite; iar la evidenţa efectuată în septembrie 1944 de oficialităţile sovietice din aceştia au rămas doar 4.

Chiar şi în urma aplicării tratamentelor de genocid faţă de populaţia băştinaşă din Basarabia, încetul cu încetul, spre sfîrşitul anilor şaizeci, a fost resuscitată viaţa artistică. Însă, în conformitate cu exigenţele artistice oficiale – arta plastică din cadrul noii entităci administrativ - teritoriale, comportînd motivare politică – Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, – a fost recunoscută în URSS ca o şcoală distinctă anume graţie discursului maeştrilor Lazăr Dubinovski, Mihai Grecu, Valentina Rusu-Ciobanu şi Ada Zevin. Spiritul libertătii, însuşit de aceştia la institutiile de învăţămînt pe care le-au urmat în tinereţea lor, le-a servit drept stea călăuzitoare în pofida hărţuielilor neîntrerupte aplicate de diriguitorii culturali aflaţi în servitutea “aghitprop”-ului.

Odată cu “perestroika”, artiştii plastici au făcut proba de calitate. Astfel, de exemplu, Fiogin Calistru a urcat pe baricade pentru idealurile renaşterii naţionale. El a fost acompaniat de colegii săi, la fel, facînd parte din tînăra generaţie. Plasticienii – Mihai Grecu, Andrei Sîrbu, Ada Zevin, Iurie Horovsky – au rămas devotaţi autoexprimării în limbajul plastic contemporan.

De la dobîndirea Independentei Republicii Moldova, în 1991, UAP a fost supusă unor zguduiri puternice, din care, la sfîrsitul anilor 90, a reuşit să pornească pe făgaşul unei evoluţii fireşti, pliate pe albia dezvoltării artei occidentale.

Astăzi UAP a crescut sub aspect numeric de circa trei ori, şi-a intensificat programul expoziţional în comparaţie cu oricare perioadă din trecut, a devenit un factor primordial în asigurarea dezvoltarii artei plastice, dobîndind atu-uri de actant cu personalitate distinctă în schimburile interculturale. Acest lucru, de exemplu, îl probează faptul desfăşurării la Chişinău a expoziţiei Salvador Dali. Arta Grafica (2007) (din colecţia Fundaţiei EuroArt-Luxemburg, Luxemburg).

Tudor Braga, critic de arte