Proiect realizat de Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova, cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Moldova.

Există opere care intră în istoria artei prin vizibilitatea lor și opere care, deși la fel de valoroase, rămân zeci de ani în tăcerea depozitelor. Destinul unei opere nu este determinat întotdeauna de valoarea sa artistică, ci adesea de împrejurările istorice, instituționale și culturale care i-au modelat parcursul. Expoziția „Opera necunoscută a maeștrilor basarabeni din fondurile Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova” își propune să recupereze această memorie invizibilă și să readucă în circuitul cultural creații care completează istoria artei din Republica Moldova.

Fondurile Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova constituie unul dintre cele mai importante fonduri patrimoniale de artă din Republica Moldova. În acestea se păstrează nu doar lucrări reprezentative ale unor personalități marcante, ci și mărturiile evoluției unei întregi școli artistice și ale unei comunități creatoare care, timp de aproape un secol, a contribuit la definirea identității vizuale a spațiului dintre Prut și Nistru. Acest patrimoniu reflectă nu numai dezvoltarea artelor plastice profesioniste, ci și transformările culturale, sociale și estetice care au marcat istoria Republicii Moldova.

Parcursul expozițional urmărește evoluția Școlii Naționale de Arte Plastice prin dialogul dintre artiștii care au contribuit, de-a lungul unui secol, la definirea identității sale. De la începuturile profesionalizării artei plastice în Basarabia, reprezentate de Alexandru Climașevschi, Ana Baranovici, Ion Jumati, până la consolidarea școlii naționale prin creația unor maeștri precum Mihai Grecu, Ada Zevin, Glebus Sainciuc, Valentina Rusu Ciobanu, Gheorghe Jancov, Mihail Petric, Mihail Burea, Eleonora Romanescu, Vilhelmina Zazerscaia, Iurii Șibaev, Olga Orlova, Elena Bontea, Alexei Novicov, Vladimir Tretiacenco, Valeriu Pușcaș, Vasile Nașcu și numeroși alți artiști care au marcat dezvoltarea picturii, sculpturii, graficii și artelor decorative, se conturează istoria unei culturi vizuale care și-a afirmat identitatea în pofida schimbărilor politice și a presiunilor ideologice ale secolului al XX-lea.

Într-o epocă în care creația artistică era supusă controlului doctrinar, libertatea nu s-a manifestat întotdeauna prin opoziție directă, ci prin subtilitatea limbajului plastic, prin rafinamentul expresiei și prin fidelitatea față de adevărul interior al artistului. Dincolo de constrângerile realismului socialist, operele acestor creatori păstrează memoria unei rezistențe culturale tăcute, în care culoarea, compoziția, materia și simbolul au devenit forme ale identității culturale și ale continuității unei tradiții artistice autentice.

Artiștii formați și afirmați începând cu anii 1960 și în deceniile următoare – Ion Chitoroagă, Sergiu Cuciuc, Sergiu Galben, Dumitru Peicev, Timotei Bătrânu, Vladimir Palamarciuc, Ion Serbinov, Ludmila Țonceva, Maia Cheptănaru-Serbinov, Andrei Sârbu și Nina Șibaeva – au diversificat limbajele plastice și au deschis arta Republicii Moldova către dialogul cu marile direcții ale artei europene din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Fondurile Uniunii ilustrează, în egală măsură, evoluția sculpturii și a artelor decorative, reunind creațiile unor artiști precum Anatol Silițchi, Reta Chiperi, Victor Chiticari, Mihail Spinei, Boris Dubrovin, Iosif Kitman, Naum Epelbaum, Eduard Copacev, Vladimir Novicov, Iurie Canașin și Nicolai Gorionîșev, ale căror lucrări demonstrează bogăția tehnicilor, a materialelor și a expresiilor plastice cultivate în cadrul școlii artistice naționale.

Un loc distinct revine graficii de șevalet și graficii de carte, reprezentate prin creația unor artiști precum Gheorghe Vrabie, Filimon Hămuraru, Victor Cuzmenco, Eudochia Zavtur, Boris Brânzei, Simion Solonari, Valentin Koreachin, Vladimir Filatov și Evgheni Merega, ale căror lucrări au contribuit la afirmarea unui limbaj grafic original, remarcabil prin expresivitatea desenului, rigoarea compozițională și contribuția semnificativă la dezvoltarea graficii editoriale și a ilustrației de carte din Republica Moldova.

Acești artiști demonstrează că Școala Națională de Arte Plastice nu reprezintă o simplă succesiune de individualități, ci expresia continuității unei tradiții artistice, a unui sistem de valori și a unei permanente căutări estetice care definesc patrimoniul cultural al Republicii Moldova.

Expoziția nu propune doar redescoperirea unor opere insuficient cunoscute. Ea invită la o reconsiderare a patrimoniului artistic ca spațiu viu al memoriei colective și al dialogului dintre trecut și prezent. Fiecare lucrare redevine atât document al sensibilității unei epoci, cât și expresie autonomă a unei creații care își păstrează actualitatea dincolo de contextul istoric în care a fost realizată.

Această expoziție reprezintă o etapă importantă în cadrul unui amplu program de cercetare, inventariere, recuperare, restaurare, conservare, digitalizare și valorificare a patrimoniului aflat în fondurile Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova. Recuperarea acestor opere înseamnă mai mult decât conservarea unui patrimoniu artistic: înseamnă recuperarea unei istorii culturale incomplete, reevaluarea patrimoniului artistic creat în perioada sovietică și reintegrarea acestuia în circuitul cultural contemporan, prin cercetare, expunere, publicare și accesibilizare către publicul larg și către comunitatea științifică.

Prin această expoziție, Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova își reafirmă misiunea de a cerceta, conserva, valorifica și promova patrimoniul artistic național, demonstrând că memoria unei culturi se construiește nu doar prin operele consacrate, ci și prin acele creații care, odată redescoperite, completează și nuanțează istoria artei. Recuperarea lor înseamnă recuperarea unei părți esențiale a identității culturale a Republicii Moldova și transmiterea acesteia către generațiile viitoare.